Întâlniri de poveste: George Enescu și Ștefan Luchian

Ștefan Luchian, George Enescu

Botoşaniul a dat României unele dintre cele mai mari personalităţi ale sale. Mihai Eminescu, Nicolae Iorga şi Grigore Antipa au rămas în istorie că vârfuri de excelenţă în domeniile lor, la scară naţională şi internaţională. Poetul Tudor Arghezi a lăsat o mărturie fascinantă despre întâlnirea dintre alte două mari personalităţi care s-au născut în Botoşani, George Enescu şi Ştefan Luchian.

Pictorul, aflat spre sfârşitul vieţii, era deja măcinat de o boală care îi paralizase degetele. Nu mai putea ţine penelul în mână, astfel că avea nevoie de ajutor pentru a-l lega de încheietură.

Iată cum a fost descrisă de către Tudor Arghezi întâlnirea dintre Ştefan Luchian şi George Enescu:

Uşa lui Luchian era slobodă şi deschisă orişicăruia, ziua şi noaptea, ca la biserică. O candelă veghea cu scânteia ei, ca să desluşească vag, pe întuneric, lucrurile din odaie.

L-am găsit într-o dimineaţă zgribulit, dar însufleţit, şi cu ochii lui frumoşi, aprinşi. După ce-l părăsiseră rând pe rând toate organele care fac viaţa – dacă nu plăcută, cel puţin suportabilă, – mai trăiau din el ochii şi glasul, care a grăit articulat pâna la stingerea fiinţei lui întregi. Luchian plângea… Plângea de o emoţie fericită…

Mi-a povestit că venise noaptea o umbră cu o pelerină, strecurată în odaia lui. Mută, umbra a scos din pelerină o vioară şi a cântat. I-a cântat două ore întregi, parcă o muzică dintr-altă lume. Apoi, umbra şi-a luat vioara şi pelerina, s-a apropiat de patul răstignitului şi i-a spus: „Iartă-mă, te rog, sunt George Enescu”.

Mâinile nu şi le-au putut strânge, pentru că braţele pictorului nu se mai puteau mişca de un an.

Sursă: http://www.georgeenescu.ro/stiri-noutati_doc_336_george-enescu-si-stefan-luchian_pg_0.htm

Advertisements