Întâlniri de poveste: Virginia Zeani și Tyrone Power

 virginia-zeani-tyro-power

În 1956, actorul american Tyrone Power, una dintre marile celebrități ale Hollywoodului din acea vreme, a fost fascinat de Virginia Zeani, soprana română care a intrat în istoria operei mondiale prin vocea sa de o rară distincție, prin versatilitatea dovedită de-a lungul unei cariere longevive și, nu în ultimul rând, prin frumusețea sa legendară.

Artista a rememorat această perioadă a vieții sale în cartea „Canta che ti passa”, publicată în 2011 la editura Galaxia Gutenberg:

În 1956, Tyrone juca la Dublin într-o piesă de Bernard Shaw, „Discipolul diavolului”. La acea vreme, Tyrone era ceea ce numim azi un „superstar”. M-am dus să văd premiera lui și seara, după spectacol, un prieten de-al meu, principele Caracciolo […] a organizat o petrecere pentru Tyrone Power la care am fost invitată și eu. Acolo ne-am cunoscut și ne-am împrietenit. El știa că sunt cântăreață, cred că de la acest prieten comun. După ce ne-am cunoscut, a venit să mă vadă în câteva spectacole. Apoi am ieșit împreună, am vorbit, am cinat, am dansat… […]

Mi-a făcut enormă plăcere compania lui. […] Tyrone era o mare atracție pentru toată lumea, dar eu mă feream de oamenii foarte frumoși, fiindcă știam că toată lumea îi adoră și că ei nu sunt în stare să reziste asediului acestei adorații generale. El a fost foarte, foarte amabil și cald cu mine. Nu a fost niciodată arogant, nu avea absolut nimic din vedetismul de Hollywood. Când dansam, era foarte drăguț. Mă îmbrățișa, dar foarte fin. Și ne-am despărțit la Dublin, stabilind să ne revedem cât de curând. […] Și am rămas în corespondență. De asemenea, vorbeam la telefon. Mă suna destul de des.

Mi-a spus de câteva ori: „Mi-aș dori o ființă ca tine, dar mi-e așa de teamă să trăiesc cu o femeie care are o carieră! Am avut o decepție enormă înainte.” Se despărțise, cu un an înainte, de a doua lui soție, Linda Christian, care era și ea o actriță destul de cunoscută și de ambițioasă, cu care avea două fetițe mici. Cea mai mare dintre ele era Romina Power, care avea atunci câțiva anișori. […] Seamănă foarte mult cu el. Și îmi tot spunea că nu e indicat să existe un mariaj în care ambii parteneri își doresc o carieră mare. Iar eu glumeam, spunându-i: „Atunci, renunță la cariera ta.” Și el răspundea: „Nu se poate, eu sunt bărbat, am deja o carieră și am nevoie de cariera asta.” […]

Și a durat această prietenie din martie până în decembrie, când l-am cunoscut pe Nicola [Rossi Lemeni, prieten al Mariei Callas și viitorul soț al Virginiei Zeani]. După o săptămână, Nicola m-a cerut în căsătorie. După un timp, Tyrone Power a venit la Milano să mă vadă. Și i-am spus lui Nicola că aveam o prietenie cu Tyrone Power. […]

Într-o zi, el mi-a spus: „Bagă de seamă, vreau să te gândești bine. Nu e bine să se căsătorească doi artiști din aceeași profesie, amândoi având cariere importante.” Atunci cariera mea era la început și se anunța grozav de bună, iar pentru mine cariera era cel mai important lucru. Relația cu Nicola s-a adâncit puțin din decembrie, de când ne cunoscuserăm, dar nu era nimic public […] Tyrone a venit în februarie la Milano, eu cântam „Dialogul carmelitelor” la Scala și, după un spectacol, era o recepție nemaipomenită, oferită de unul dintre […] patronii ziarului „Corriere della Sera”. Ei erau printre cei mai bogați oameni din Milano. Eram și eu invitată. Nicola cânta la Veneția, deci nu a putut să vină, și am mers cu Tyrone.

Îmi amintesc că erau acolo și Callas cu Meneghini. Fuseseră amândoi la operă, dar nu au venit la cabină să mă vadă. Acum, pentru că am apărut cu Tyrone, imediat Callas a venit la mine: „A, ai cântat așa de frumos! Hai cantato tanto bene, brava! Opera splendida!” Voia, de fapt, să-l cunoască pe Tyrone Power, pentru că ea nu făcea deloc complimente colegelor, dimpotrivă, aș spune.

Am stat acolo până mai târziu și apoi, pe la două, petrecerea a continuat la mine acasă […] A venit și el, am stat de vorbă până pe la șase dimineața. Dar vreau să spun că relația mea cu Tyrone nu a devenit niciodată o relație fizică. Niciodată.

A doua zi, el m-a invitat la masă la un restaurant. Avea butoni foarte frumoși la cămașa, eu îi tot admiram. Deodată, mi-a spus: „Butonii ăștia îi am de la tatăl meu. Simt nevoia să-ți dăruiesc ceva cu ocazia premierei tale” [premiera mondială a operei „Dialogul carmelitelor” de F. Poulenc, cu soprana română în rol principal], deși, imediat după spectacol, îmi dăduse flori superbe. Și mi i-a dăruit. […]

Relația mea cu Nicola a început să meargă înainte și am ținut legătura cu Tyrone tot mai rar. După puțin timp – un an, un an și ceva – el s-a însurat cu o grecoaică, care semăna foarte bine cu mine: brunetă, ochii albaștri…

 

Iată o secvență cu Tyrone Power din filmul „The Eddy Duchin Story”, lansat în anul în care soprana română și actorul american s-au cunoscut:

Advertisements